Stare

Trecut de miezul nopții,

fereastra e deschisă,

e mult mai rece în lipsa ta,

și vântul îmi șoptește despre tine,

mii de fiori de sus până jos…

de-ar trece timpul mai repede…

să vină o nouă zi,

poate nu o să mai simt nimic…

Așteptând să treacă…

Nu-mi deschide iar rănile,

vindecă-mă, lasă-mă să te uit…

Și nu-mi distruge visele,

căutându-mă la nesfârșit…

Tu pleacă, eu încă rămân ,

în ploaie așteptând să treacă…

haosul ce încercam să-l amân,

pentru tine a fost doar o joacă…

Și doare…

Îmi imaginez…

cum o privești pe ea,

cum buzele tale ating buzele ei,

cum îi respiri la ureche,

cum îi asculți bătăile inimii,

cum brațele tale o cuprind

târziu în noapte,

cum manifești efecte adverse,

cum îți crește pulsul,

cum ești atât de vulnerabil,

cum te ademenește subtil,

cum alegi să fii al ei,

îmi imaginez așa…

și doare…

Eu te-am iubit așa…

Eu te-am iubit așa cum ți-ai dorit

să te iubească ea,

așa cum  niciodată nu ar putea…

dar tu ai dispărut la răsărit…

Eu te-am iubit așa cum ți-ai dorit,

așa cum am putut,

 așa cum am știut…

tu m-ai lăsat într-un haos liniștit…

Ezitare

Și uneori ai vrea să nu simți nimic,

să uiți atingeri, priviri, trăiri…

Să te trezești fără alte emoții,

și să adormi fără vise, fără alte tentații

Dar cine decide ce e corect și ce e greșit,

când în final rămâi doar cu amintiri?

 

 

 

 

Inconștienți

Privirile ne sunt rătăcite,

Și inimile noastre bat neliniștite,

Și timpul se scurge tot mai lent,

Când  jucăm fără regulament,

Când te apropii din ce în ce mai mult,

Și eu pierdută în ochii tăi, te ascult,

Când ne căutăm cu dor constant,

Și tu îmi vorbești emoționat…

 

 

Cât?

Ai sta chiar dacă eu m-aș îndepărta?

Și ai continua să mă privești așa?

M-ai aștepta dacă aș pleca acum?

Ai trăi în lipsa mea în zbucium?

M-ai lăsa să te iubesc și la răsărit?

Ți-ai asculta inima chiar dacă e greșit?

Cât ai rămâne în gând și suflet?

Dar oare cât timp ai păstra acest secret?

 

Să mă privești așa…

Aș vrea să fiu în fața ta,

să mă privești așa…

așa cum o privești pe ea,

când soarele apune,

când lumina se stinge,

când pielea ei atinge

ușor pielea ta,

Aș vrea să fiu în fața ta,

să mă privești așa…

așa cum o privești pe ea,

când soarele răsare,

când îi șoptești,

când îi zâmbești,

când îi spui că o iubești…

Aș vrea să fiu în fața ta,

să mă privești așa…

Anonimă

Și-ai apărut, din nefericire,

la momentul nepotrivit,

Cum aș putea să o numesc iubire,

când se sfârșește la răsărit?

Și luna ne știe fiecare secret,

dar tu îți alungi dorințele de teamă ,

Atât de evident că te simți incomplet,

totuși să lăsăm iubirea aceasta,

fără nume, o simplă anonimă…

 

 

 

 

Încă…

Încă iubim la timpul nepotrivit,

Când tot ce simțim e greșit,

Ne dorim imposibilul,

Încetinind finalul,

Eu și tu, iluzia perfectă,

Când rațiunea e absentă,

Dorințele ne sunt strivite,

De priviri ce încearcă să se evite,

Ispitiți de alte iluzii ce par reale,

Săvârșind iar acte imorale…