Inconștienți

Privirile ne sunt rătăcite,

Și inimile noastre bat neliniștite,

Și timpul se scurge tot mai lent,

Când  jucăm fără regulament,

Când te apropii din ce în ce mai mult,

Și eu pierdută în ochii tăi, te ascult,

Când ne căutăm cu dor constant,

Și tu îmi vorbești emoționat…

 

 

Reclame

Cât?

Ai sta chiar dacă eu m-aș îndepărta?

Și ai continua să mă privești așa?

M-ai aștepta dacă aș pleca acum?

Ai trăi în lipsa mea în zbucium?

M-ai lăsa să te iubesc și la răsărit?

Ți-ai asculta inima chiar dacă e greșit?

Cât ai rămâne în gând și suflet?

Dar oare cât timp ai păstra acest secret?

 

Să mă privești așa…

Aș vrea să fiu în fața ta,

să mă privești așa…

așa cum o privești pe ea,

când soarele apune,

când lumina se stinge,

când pielea ei atinge

ușor pielea ta,

Aș vrea să fiu în fața ta,

să mă privești așa…

așa cum o privești pe ea,

când soarele răsare,

când îi șoptești,

când îi zâmbești,

când îi spui că o iubești…

Aș vrea să fiu în fața ta,

să mă privești așa…

Anonimă

Și-ai apărut, din nefericire,

la momentul nepotrivit,

Cum aș putea să o numesc iubire,

când se sfârșește la răsărit?

Și luna ne știe fiecare secret,

dar tu îți alungi dorințele de teamă ,

Atât de evident că te simți incomplet,

totuși să lăsăm iubirea aceasta,

fără nume, o simplă anonimă…

 

 

 

 

Încă…

Încă iubim la timpul nepotrivit,

Când tot ce simțim e greșit,

Ne dorim imposibilul,

Încetinind finalul,

Eu și tu, iluzia perfectă,

Când rațiunea e absentă,

Dorințele ne sunt strivite,

De priviri ce încearcă să se evite,

Ispitiți de alte iluzii ce par reale,

Săvârșind iar acte imorale…

 

De-aș fi știut…

De-aș fi știut finalul de la început,

aș fi făcut aceleași alegeri,

te-aș fi ales tot pe tine, fără ezitări,

te-aș fi lăsat în gând și în suflet,

De-aș fi știut că iubim la timpul nepotrivit,

te-aș fi iubit și mai mult, fără regret

te-aș fi dorit și mai mult, fără teamă,

și m-aș fi lăsat pierdută în a ta iubire,

De-aș fi știut că va durea atât de tare,

aș fi rămas în brațele tale veșnic,

te-aș fi privit cu admirație riscând,

și nu ți-aș fi dat drumul prea curând…

 

 

Căci timpul e necruțător

Să te privesc e atât de dureros,

aș vrea să te iubesc tumultos,

căci timpul e necruțător,

căci mă privești si tu sfidător,

dar ne oprim forțați de împrejurări,

de teama altor nedorite urmări,

pare tot ce simțim atât de absurd,

când sufletele de dor ne ard…

Iubim la timpul nepotrivit

Atingeri pe care nu le poți respinge,

Dorințe ce îți ard încet sufletul,

Curge din el praf de cenușă…

Priviri interzise, cuvinte în șoaptă,

Prea multe gânduri reprimate,

E doar haos în jurul nostru…

Eu te-aș ascunde în vise,

Să continuăm în altă viață,

căci acum iubim la timpul nepotrivit…

 

Dominat

Privești și iubești în taină,

Dar dorința pe tine te domină,

Și-ți abandonezi orice principiu,

Ți-am devenit încet un viciu…

 

Efemer

Îți amintești de mine, când o privești pe ea,

Ai vrea să fiu eu în locul ei și mă visezi adesea,

Și sufletul îți este împietrit de dor…

M-ai aștepta dar timpul este trecător..