În locul ei

Aș vrea să fiu în locul ei,

să te privesc cu mirare, cu dor,

să simți mai mult decât un fior,

să împărtășim noțiuni abstracte,

să nu ai gânduri și emoții eronate.

 

 

 

 

 

Reclame

Am încercat

Am încercat…

Dar am în mine un gol adânc,

când te privesc cu un dor amar,

Tot ce aș vrea să simt e nepăsare,

doar ca să te pot uita mai repede,

Însă păstrez în suflet bucăți din tine,

și e mult prea dificil tot, riscant

nici să renunț nu pot, prea târziu…

Ianuarie

Un nou capitol încerc să introduc,

dar mă bântuie și azi sărutul tău…

Înghețat mi-e sufletul de dor,

și tot aștept să se încălzească…

O lună atât de rece, prea rece,

așa cum îți erau și atingerile…

Încă puțin, va trece și ianuarie,

mă întreb, dacă tu îmi vei trece?

Resemnare

Topesc lumânări căci nu se mai aprind în lipsa ta acum,

Știi că… plecând, ele s-ar fi stins curând oricum…

E întuneric aici, închid ochii și tot ce văd ești tu, dar dispari,

Știi că… întorcându-te nu ai avea ce să mai repari…

 

Căutând răspunsuri

De ce eu? De ce el? Tocmai noi dintre atâtea suflete?

El nu va fi vreodată al meu, cum ar putea?

Eu nu îl voi putea uita, mereu va fi așa?

El va săruta pe altcineva dar

sufletul lui nu se va vindeca curând,

Eu…eu îl voi aștepta sperând

ca timpul să fie de partea noastră,

El își va dori ca în locul ei să fiu eu,

să-i simt respirația, să mă privească,

în timp ce dorm lângă el,

Eu cu greu, vreodată o să-mi revin ,

și lacrimile îmi vor curge lin,

El se va întoarce conștient că

încă nu e momentul nostru,

Eu îl voi primi conștientă că

iar va pleca în curând,

Și voi continua să visez …

cum el se va întoarce și va rămâne.

Atunci de ce eu? De ce el?

Tocmai noi dintre atâtea suflete?

 

Decembrie

Simt cum fulgii de nea se aștern pe pielea mea,

Aș vrea să simți și tu ce simt eu în preajma ta,

Să pot topii gheața din sufletul tău atât de stingher,

Să pot să-ți fiu lumină și căldură în miez de noapte,

Dar e decembrie…prea frig…prea târziu…

Simt cum tu te îndepărtezi și fugi de magia iernii,

Aș vrea să te pot face să crezi în minuni mai des,

Să crezi în noi, în aura ce ne înconjoară pretutindeni,

Să pot reduce din sufletul tău, gheața, răceala

Dar e decembrie…prea frig…pre târziu…

Ce ai alege?

Ai îmbrățișa singurătatea lângă ea?

Sau ai rămâne veșnic lângă mine?

Lângă ea te simți stingher,

Și totuși ești lângă ea mereu,

Același suflet, aparent schimbat,

Atâtea ipostaze, un singur rezultat.

Singur în doi, oarecum nedrept,

Conștient de ce se va întâmpla,

Dar indiferent în fața realității,

Nehotărât cu mii de gânduri,

Ancorat în ample iluzii vitale.

Absent acum, absent tot mai mereu,

Hrănești inimi cu false promisiuni,

Posibil inconștient, posibil real,

Și tot ce simți e interzis de rațiune,

Greșit pentru cei din jurul tău,

Mult prea imoral, evident…

Tu nu poți ruina tot ce ai în prezent.

Mă chemi urlând a noi…

Atâtea senzații, emoții, lacrimi,

Atâtea reguli, regrete, ezitări,

Și mă respingi apoi, forțat de conștiință,

E mult prea riscant, târziu să schimbi ceva.

Priviri ce ucid, rănesc suflete,

Atingeri inocente dar interzise,

Ne ascundem de noi înșine,

Ștergând urmele a tot ce ne leagă.

E ceea ce îți dorești cu adevărat?

Poți să o privești în ochi gândindu-te

la mine?

Ai îmbrățișa singurătatea lângă ea?

Sau ai rămâne veșnic lângă mine?

 

 

 

Epilog

Un ultim sărut mai rece ca altădată,

O îmbrățișare mai scurtă ca niciodată,

Fără cuvinte, fără emoții, doar noi…

Două suflete atât de stinghere,

Necunoscuți ca doi străini,

O ultimă privire rătăcită,

O ultimă bătaie de inimi,

Fără regrete, fără lacrimi, doar noi…

Două suflete atât de rănite,

Eu și tu, acum… doar doi străini.

Un dor

Un dor de tine, un dor de noi…

Un dor ce arde neîncetat,

Un dor ce nu poate fi îndepărtat,

Un dor ce-ți strigă numele în somn.

Un dor de tine, un dor de noi…

Un dor ce urlă atât de acut,

Un dor ce lacrimile mi-le invocă,

Un dor ce sufletul mi l-a împietrit.

Un dor de tine, un dor de noi…

Un dor ce mă însoțește tot mereu,

Un dor ce te caută în altcineva,

Un dor ce tu nu simți acum…

Încă absent

Noi ne-am îndepărtat cu regret,

Mult prea inconștient, latent…

Dar tu nu m-ai eliberat complet,

Eu încă sunt aici, tu încă absent…