Ce ai alege?

Ai îmbrățișa singurătatea lângă ea?

Sau ai rămâne veșnic lângă mine?

Lângă ea te simți stingher,

Și totuși ești lângă ea mereu,

Același suflet, aparent schimbat,

Atâtea ipostaze, un singur rezultat.

Singur în doi, oarecum nedrept,

Conștient de ce se va întâmpla,

Dar indiferent în fața realității,

Nehotărât cu mii de gânduri,

Ancorat în ample iluzii vitale.

Absent acum, absent tot mai mereu,

Hrănești inimi cu false promisiuni,

Posibil inconștient, posibil real,

Și tot ce simți e interzis de rațiune,

Greșit pentru cei din jurul tău,

Mult prea imoral, evident…

Tu nu poți ruina tot ce ai în prezent.

Mă chemi urlând a noi…

Atâtea senzații, emoții, lacrimi,

Atâtea reguli, regrete, ezitări,

Și mă respingi apoi, forțat de conștiință,

E mult prea riscant, târziu să schimbi ceva.

Priviri ce ucid, rănesc suflete,

Atingeri inocente dar interzise,

Ne ascundem de noi înșine,

Ștergând urmele a tot ce ne leagă.

E ceea ce îți dorești cu adevărat?

Poți să o privești în ochi gândindu-te

la mine?

Ai îmbrățișa singurătatea lângă ea?

Sau ai rămâne veșnic lângă mine?

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s